Pe vremea revoluţiei "flower-power", locuinţa obişnuită a unui student parisian era la mansardă sau demisol. De fapt afirmaţia poate fi generalizată, căci chiriile ieftine în orice capitală europeană se găseau în aceste două categorii. În ultimii ani însă situaţia mansardelor s-a schimbat radical. După moda părăsirii capitalelor în favoarea aglomeraţiilor (zonele din jurul capitalei, la distanţă de maxim. 50 km) - modă ce abia a ajuns în România -, capitalele occidentale par să recucerească terenul. Din ce în ce mai mulţi caută locuinţe situate super-centrale în capitale. Nu e de mirare că acoperişul clădirilor centrale au ajuns în vizorul agenţiilor imobiliare.


Spaţiile de sub acoperişul acestor clădiri a început să se transforme în mansarde lux, iar preţul unui asemenea penthouse nu e pentru buzunarul unui student, acestea apărând mai degrabă în oferta pentru elita societăţii. Nici nu e de mirare! Nu doar situaţia favorabilă determină preţul acestor locuinţe. Fiind proiectate recent, beneficiază de toate avantajele tehnologiei moderne - ceea ce nu e valabil pentru apartamentele situate la nivelele inferioare ale acelei clădiri. În plus să nu uităm priveliştea de care au parte proprietarii! La început ei au putut intra în poseseia unei suprafeţe din spaţiul podului la bani mărunţi. Locatarii zonei centrale - mai vârstnici şi mai puţin capabili din punct de vedere financiar - deseori vindeau tot spaţiul podului contra sumei necesare pentru renovarea clădirii. Însă cu timpul aceste spaţii au devenit ţinta investitorilor, iar preţul la metrul pătrat a devenit cel mai piperat tocmai sub acoperişul imobilelor.

Proiectarea penthouse-ului e oarecum dificilă. De obicei beneficiarii au doleanţe speciale. Confortul, eleganţa şi spaţiile mari, luminoase sunt cereri obişnuite. Aproape la fel de normal e însă solicitarea unor amenajări speciale, ca o grădină sau mini parc şi o piscină. Realizarea acestora necesită câteodată chiar şi întărirea structurii statice al clădirii - iar în cazul unui imobil de 4-7 etaje acesta nu e jucărie pentru copii! În cazul proiectării spaţiilor interioare, gradul de dificultate diferă în funcţie de gradul de înclinaţie al acoperişului. Înclinaţia ideală e între 35-55 grade. Cu cât creşte înclinaţia, cu atât e mai preţios spaţiul de sub acoperiş.

Pe de altă parte elementul estetic poate fi iarăşi obstacol. Datorită situării imobilului, proiectele trebuie să treacă prin comisiile pentru urbanizare, iar arhitectul general al capitalei, ori comisiile pentru protecţia monumentelor blochează orice proiect nonconformist, care ar deranja imaginea generală al zonei. Conform regulii de bază, în cazul unei clădiri-monument, faţada clădirii nu poate suferi nici o modificare. Dacă nu e vorba de monument, ci doar zona e protejată, se admit modificări stilare, însă fără ca acesta să fie în detrimenul aspectului general. Modernismul e acceptat doar în periferiile oraşelor.

Moda nu a atins încă capitala noastră, dar nu credem să întârzie prea mult. Mansarde modernizate există deja şi în Bucureşti, dar acestea au fost realizate mai degrabă individual. Nu va trece mult timp însă, ca pe acest segment specific să intre investitorii serioşi. Vor apărea probabil două elemente specifice Bucureştiului. În zonele ultracentrale există mai puţine mansarde potenţiale, o bună parte căzând victimă sistematizării dictate de Ceauşescu. Apoi ar mai fi starea tehnică al imobilelor, deoarece un investitor va verifica în primul rând bulinele roşii, care ar juca un rol important în cazul unui cutremur...